O petiție pornită de zece părinți ai juniorilor hocheiști din București a trecut de 2.000 de semnături și readuce în discuție o problemă mai gravă decât lipsa patinoarelor: continuitatea formării copiilor în hocheiul românesc.
În București și Ilfov, hocheiul juvenil nu este ceva de neglijat în acest moment. Există copii pe gheață, părinți implicați, antrenori, cluburi și rezultate. În zona Capitalei activează structuri precum Triumf, Steaua Rangers, ACS Ion Țiriac, Red Hawks, CS Otopeni, dar și juniorii de la Olimpia Ploiești, care se antrenează în zonă. În sezonul 2024-2025, ACS Ion Țiriac a ajuns vicecampioană națională la U13, dovadă că baza există și poate produce performanță.
Problema apare tocmai acolo unde sportul ar trebui să treacă la etapa următoare. Potrivit petiției, la nivel național se ajunge de la 17 echipe înscrise la U13 la numai 8 la U17 în sezonul 2025-2026, iar în București-Ilfov există o singură echipă finanțată de o primărie, CS Otopeni, la categoria U13. Cu alte cuvinte, pentru mulți copii din București, hocheiul competitiv se oprește practic în jurul vârstei de 15 ani: nu pentru că dispare pasiunea, ci pentru că traseul juvenil de după U15 devine îngust, fragmentat și greu de susținut fără echipe suficiente, program stabil și acces constant la gheață. Inițiatorii vorbesc despre copii care, la 14-15 ani, sunt împinși spre trei variante: navetă de sute de kilometri, mutarea familiei sau abandon.
Petiția a plecat de la zece părinți și, în doar câteva zile, strânsese peste 1.800 de semnături din București, Ploiești, Miercurea Ciuc, Brașov, Gheorgheni, Galați și Târgu Secuiesc. Între timp, numărul a depășit 2.000, iar inițiatorii au transmis adrese către Agenția Națională pentru Sport, Primăria Generală a Municipiului București și Federația Română de Hochei, ne-a informat Cristina Balaban, inițiatoarea petiției. Revendicările sunt concrete: finanțare publică multianuală pentru echipele U15 – U20, o echipă metropolitană comună la U17 și U20, burse sportive pentru juniorii de performanță și construirea unui patinoar public cu destinație sportivă în București.
Nu este o situație care să afecteze doar Capitala. Federația Română de Hochei pe Gheață a recunoscut public că lipsa infrastructurii și a continuității în formare este una dintre cauzele pentru care echipele ajung să prefere naturalizarea jucătorilor străini în locul dezvoltării juniorilor autohtoni. În acest sens, situația Capitalei devine relevantă pentru întreg hocheiul românesc: un oraș cu populație, cluburi și copii interesați de acest sport nu reușește să ofere un traseu coerent după categoriile mici.
Între modelul Otopeni și costurile Capitalei
Există, totuși, un exemplu funcțional în imediata apropiere. Ion Țiriac, fost jucător al echipei naționale de hochei la Jocurile Olimpice de iarnă din 1964 și campion național la acest sport, a investit în Patinoarul Allianz-Țiriac Arena din Otopeni, care a devenit în ultimii ani un centru important pentru copiii din zona Capitalei: inițiere, turnee, echipe susținute financiar și condiții stabile de pregătire. Petiția invocă acest model nu ca pe o excepție providențială, ci ca pe un argument pentru implicarea instituțională: „Ceea ce a construit domnul Ion Țiriac din convingere personală, statul ar trebui să construiască din datorie publică.”
În București, Berceni Arena este momentan singurul spațiu pentru hochei. Un patinoar modern și gazdă pentru echipe precum Sportul Studențesc, CSA Steaua și Steaua Rangers. Dar accesul la infrastructură înseamnă și costuri. Conform informațiilor publicate pe siteul Primăriei Sectorului 4, antrenamentele de hochei sunt trecute la „începând de la 700 RON” pentru o sesiune de o oră și jumătate; meciurile pornesc de la 4.500 RON/eveniment cu spectatori și de la 2.500 RON/eveniment fără spectatori, iar închirierile ocazionale pornesc de la 600 RON/sesiune de 1,5 ore.
Aceste tarife pot fi explicate prin cheltuieli de operare, întreținere și personal. În același timp, pentru hocheiul juvenil ele devin parte din întrebarea centrală: cum păstrezi infrastructura funcțională fără ca performanța copiilor să depindă aproape exclusiv de bugetele familiilor?
În fundal rămâne Patinoarul „Mihai Flamaropol”, cândva un simbol al hocheiului bucureștean. Reconstrucția lui a început în 2016, a fost blocată în 2019, iar în 2025 autoritățile au anunțat reluarea lucrărilor, cu termen estimat de finalizare la sfârșitul lui 2026. Până ca șantierul să redevină o promisiune credibilă, locul a oferit ani la rând o imagine tristă: o arenă dispărută din circuitul sportiv al Capitalei exact când generații de copii ar fi avut nevoie de ea.
De aceea, petiția părinților trebuie privită ca un semnal de alarmă și o invitație la dialog. Bucureștiul are copii care vor să joace hochei, are cluburi care cresc sportivi, are în apropiere exemplul privat de la Otopeni și are o infrastructură publică încă insuficient legată de nevoile juniorilor. Ce lipsește este puntea dintre inițiere și performanță: program, echipe, finanțare, patinoare disponibile și accesibile și responsabilitate împărțită între administrație, federație, cluburi și mediul privat.
Semnatarii petiției, și nu numai ei, așteaptă acum răspunsuri. Generații întregi de copii au descoperit și îndrăgit hocheiul, dar în același timp riscă să descopere că, în București, cel mai greu adversar nu este echipa din față, ci lipsa unui drum pe care să continue.
Foto: Roxana Roșca-Iliescu
https://mariancaravan.ro/petitie-gheata-subtire-in-capitala/
CSM București a spulberat-o pe Esbjerg și s-a întors în Final Four după opt ani
Jucători cu gândul la plecare, antrenor legat de mâini, suporteri furioși. CSM Reșița se prăbușește tocmai înaintea Centenarului
- INTERVIURILE MC | Horvath Tamas: „O fotografie puternică nu este doar despre un gest sau o fază surprinsă bine, ci despre ceea ce transmite mai departe”
- INTERVIURILE MC | Irina Giurgiu: „Succesul, astăzi, înseamnă să pot să-mi aleg proiectele fără să fiu constrânsă”
- Radiografia tristă a fotbalului reșițean
Niciun mesaj momentan