Gloria Bistrița a câștigat Cupa României la handbal feminin după o finală controlată tot mai autoritar în fața SCM Râmnicu Vâlcea, scor 31-21, la Baia Mare. A fost primul trofeu din istoria echipei bistrițene, dar și o demonstrație de forță într-un meci în care Vâlcea a pornit cu 3-0, a avut-o în zi mare pe Gabrijela Bartulovic, însă nu a găsit soluții pe termen lung în fața unei echipe mai lucide, mai echilibrate și mai eficiente. Gloria rămâne acum în cursă pentru event, cu două etape decisive în Liga Florilor.
Vâlcea a avut startul, Bistrița a avut finala
Finala a început exact în registrul pe care îl dorea Florentin Pera. SCM Râmnicu Vâlcea a deschis cu trei goluri rapide, prin Hove Ulsaker, Lykkegaard și din nou Hove Ulsaker, iar în primele minute Bistrița a părut prinsă între presiunea mizei și paradele Gabrielei Bartulovic.
Portarul croat a blocat aruncări importante în debut, inclusiv situații clare ale Gloriei, iar Vâlcea a dat senzația că poate împinge finala într-o zonă de luptă fizică și nervoasă, în care fiecare atac să conteze dublu.
Numai că avantajul de 3-0 a fost mai degrabă o promisiune decât începutul unei dominări. Gloria a egalat la 3-3 în minutul 8, a trecut pentru prima dată în față la 5-4, iar din acel moment Vâlcea a început să joace aproape permanent în urmărire. Secvența 5-5, 5-8 a fost primul semn că Bistrița găsise cheia: apărare agresivă, mingi recuperate, atacuri finalizate din zone diferite și o circulație mai bună a mingii spre pivot și extreme. La pauză, tabela arăta deja 16-11 pentru Gloria, o diferență de cinci goluri construită fără grabă, dar cu o constanță pe care Vâlcea nu a mai putut-o egala.
Dincolo de scor, cifrele spun limpede unde s-a rupt finala. Bistrița a avut trei marcatoare principale care au dus împreună 19 goluri: Seraficeanu 7, So Delgado Pinto 6 și Ostase 6. Vâlcea a depins masiv de Hove Ulsaker, autoare a 9 din cele 21 de goluri ale echipei, adică aproape jumătate din producția ofensivă. Într-o finală, o asemenea dependență devine periculoasă: când celelalte linii nu aduc suficient, adversarul poate regla treptat apărarea și poate forța aruncări tot mai dificile.
Vâlcea a resimțit și absența Miei Zschocke, accidentată în semifinala cu Minaur Baia Mare, o pierdere care a redus și mai mult opțiunile lui Florentin Pera în zona de construcție. Într-un meci în care Gloria a avut mai multe soluții și mai multă varietate în atac, lipsa unei jucătoare de rotație pe linia de 9 metri a apăsat suplimentar pe un compartiment ofensiv deja dependent de inspirația lui Hove Ulsaker.
Eficiența la 7 metri și lățimea lotului au făcut diferența
Un alt detaliu major a fost jocul de la 7 metri. Gloria a terminat cu 3/4, în timp ce Vâlcea a avut doar 2/5. Într-o finală pierdută la zece goluri, pare simplu să spui că trei aruncări ratate nu schimbă istoria meciului, dar ele au schimbat momente. Hove Ulsaker a ratat la 11-18, Maidhof a irosit o aruncare la 12-21, iar apoi Hove Ulsaker a mai ratat una la 19-24. Sunt exact genul de faze care pot hrăni o revenire sau, dimpotrivă, pot confirma că meciul curge în direcția adversarului.
Gloria a avut și un plus evident de varietate. Seraficeanu a fost principala marcatoare, cu 7 goluri, folosind bine culoarele de extremă și aruncările de la 7 metri. So Delgado Pinto a fost jucătoarea care a dat ritm și verticalitate, mai ales când Bistrița avea nevoie să rupă un moment de presiune. Ostase a contat enorm pe pivot, acolo unde Vâlcea a fost obligată să consume energie și eliminări. Kobylinska și Nusser au adăugat câte 3 goluri, iar Laslo și Kerekes câte 2, ceea ce arată o repartiție ofensivă mult mai sănătoasă decât în tabăra adversă.
Vâlcea a avut un moment de reaprindere în repriza secundă. După ce Bistrița s-a desprins la 22-12, echipa lui Pera a reacționat și a venit până la 18-23, alimentând speranțele propriilor suporteri și readucând presiunea în sală. A fost însă doar o fereastră scurtă. Gloria a răspuns matur, fără să intre în panică, iar de la 19-24 a închis finala cu un nou sprint: 20-30 în minutul 59 și 21-31 la ultima sirenă. Ultimele minute au aparținut total Bistriței, cu goluri marcate de Kobylinska, Laslo, Seraficeanu, Ostase și Gutierrez Bermejo.
Bartulovic, portarul care a ținut Vâlcea în viață
Paradoxul finalei este că Vâlcea a pierdut la zece goluri într-o zi în care portarul ei a fost printre cele mai bune jucătoare de pe teren. Gabrijela Bartulovic a terminat finala cu 18 intervenții salvatoare, iar fără paradele ei diferența putea deveni și mai dură. A apărat în start, când Vâlcea s-a desprins la 3-0, apoi a continuat să scoată aruncări din toate zonele, inclusiv în momentele în care Bistrița părea că poate rupe definitiv meciul încă din prima repriză.
Pentru Bartulovic, Final Four-ul a fost o demonstrație de valoare. În semifinala cu Minaur, intervențiile consecutive din partea a doua au blocat minute bune atacul băimărencelor și au ajutat Vâlcea să transforme un meci complicat într-o calificare clară, 34-27. În finală, ea a fost din nou reperul echipei, dar de data aceasta atacul nu a mai putut ține pasul. Când marchezi 21 de goluri într-o finală și ratezi trei aruncări de la 7 metri, nici o prestație excelentă în poartă nu mai poate compensa totul.
Argintul Vâlcii și un nou început
În tabăra vâlceană, finala pierdută a fost pusă într-o cheie de continuitate. SCM Râmnicu Vâlcea a transmis după Final Four că medalia de argint reprezintă „o confirmare a unui nou început”, alături de staff-ul format în acest sezon în jurul lui Florentin Pera și Mihai Rohozneanu.
Clubul a subliniat disciplina adusă în jocul echipei și ideea unui handbal modern, „plăcut ochiului”, chiar dacă trofeul nu a ajuns la Vâlcea.
Mesajul este important și pentru că pune în context sezonul intern al unei echipe care nu a mai avut șanse reale la podium în Liga Florilor, dar care a ajuns până în ultimul act al Cupei. Sub actuala denumire, SCM Râmnicu Vâlcea a cucerit Cupa României o singură dată, în urmă cu șase ani (tot cu Florentin Pera pe bancă), și a mai disputat patru finale pierdute: în 2018, 2019, 2022 și 2026. În această evidență nu intră palmaresul din perioada Chimistul sau Oltchim, ci doar parcursul formației sub identitatea actuală.
De ce Gloria a meritat trofeul
Gloria a câștigat finala nu doar pentru că a avut mai multe goluri, ci pentru că a avut mai multe răspunsuri. Când Vâlcea a început agresiv, Bistrița a rămas calmă. Când Bartulovic a ridicat nivelul în poartă, Gloria a insistat până a găsit breșe. Când Vâlcea a revenit în repriza secundă, echipa lui Carlos Viver a reacționat imediat și a închis meciul cu autoritate.
Renata de Arruda a avut și ea un rol important, cu 14 intervenții, inclusiv la aruncări de la 7 metri. Într-un duel al portarilor în care Bartulovic a strâns mai multe parade, De Arruda a fost mai bine susținută de un sistem defensiv care a împins Vâlcea spre soluții tot mai previzibile.
Premiile individuale au confirmat direcția finalei și a turneului. Danila Patricia So Delgado Pinto a fost desemnată MVP-ul Final Four-ului, Renata de Arruda a primit premiul pentru cel mai bun portar, Maria Lykkegaard a fost aleasă cel mai bun apărător, iar Tuva Hove Ulsaker a devenit golghetera competiției, cu 18 goluri marcate.
Pera, învins de fosta echipă
Finala a avut și o încărcătură specială pentru Florentin Pera. Actualul antrenor al Vâlcii a pregătit-o în trecut pe Gloria Bistrița și a dus echipa până în finala EHF European League din 2024, pierdută la Graz în fața norvegiencelor de la Storhamar, scor 27-29. Atunci, Gloria a fost aproape de un trofeu european, dar a rămas cu sentimentul unei șanse ratate.
Doi ani mai târziu, Bistrița a câștigat primul trofeu din istoria clubului tocmai într-o finală împotriva echipei lui Pera. Pentru Vâlcea, Cupa României era șansa de a salva sezonul intern și de a transforma o stagiune fără podium în Liga Florilor într-una cu trofeu. Pentru Gloria, a fost confirmarea unei maturizări. Finala europeană pierdută, finala de Cupă pierdută în 2025 și experiența acumulată în Liga Campionilor au dus spre această seară de la Baia Mare, în care echipa a jucat ca o formație care știa exact ce are de făcut.
Din aproape în aproape: locul 3, finală, trofeu
Triumful nu a venit din senin. În Cupa României, Gloria a urcat treptat. În 2024 a terminat pe locul 3 la Final Four, într-o ediție câștigată de CSM București, cu Dunărea Brăila pe locul 2 și Rapid pe locul 4. În 2025 a ajuns în finală, dar a pierdut în fața lui CSM București. În 2026, pasul a fost făcut până la capăt: victorie clară cu Vâlcea, 31-21, și primul trofeu al clubului.
Acest traseu explică și reacția de după finală. Nu a fost doar bucuria unei Cupe câștigate, ci descătușarea unei echipe care tot împingea ușa performanței interne și pe care, în sfârșit, a deschis-o. Sala „Lascăr Pană” a avut atmosferă de mare meci, iar fanii veniți de la Bistrița au dominat fondul sonor. Vâlcea a avut susținători, dar în număr mai mic, iar distanța mai mare până la Baia Mare s-a simțit inclusiv în tribune.
Eventul e la mâna Bistriței
Cupa României poate fi doar prima parte a unui final de sezon memorabil. Gloria este lider în Liga Florilor, cu 38 de puncte, urmată de CSM București, cu 37, iar Corona Brașov este pe locul 3, cu 30 de puncte. Pentru echipa lui Carlos Viver urmează două meciuri care pot transforma sezonul 2025-2026 într-unul istoric: deplasarea cu Corona Brașov și partida de acasă cu CSM Galați.
Punctul de maxim interes va fi la Brașov. Corona și-a asigurat practic locul 3 și nu mai are aceeași miză în acest final de campionat, în timp ce Gloria joacă pentru event. După Cupa cucerită la Baia Mare, Bistrița depinde de ea însăși: două victorii ar aduce, lângă primul trofeu din istoria clubului, și un titlu de campioană.
Finala de la Baia Mare a arătat o echipă pregătită pentru acest pas. Gloria nu a fost perfectă în primele minute, dar a fost completă pe parcursul meciului. A avut portar, a avut extreme, a avut pivot, a avut lideri de atac și a avut luciditate în momentele grele. Iar acesta este, de multe ori, semnul unei echipe care nu doar câștigă o finală, ci începe să construiască o eră.
Pentru imaginea reprezentativă a acestui articol am folosit două fotografii de pe FRH – Federația Română de Handbal
Foto interior: SCM Râmnicu Vâlcea – Handbal feminin și Handbal • Gloria Bistrița
https://mariancaravan.ro/gloria-bistrita-lectie-de-maturitate-in-finala-cupei-romaniei-primul-trofeu-si-un-sezon-care-poate-deveni-istoric/
Niciun mesaj momentan