Nu am mai urmărit cu adevărat concursul Eurovision de câțiva ani buni. Cred că de prin 2019, când Trooper intra în Selecția Națională cu „Destin”. Între timp, m-am desprins și de ritualul televizat al „Vocilor”, așa că atunci când, într-una dintre deplasările spre orașul natal, un vechi amic mi-a vorbit despre Alexandra Căpitănescu și despre a ei „Choke Me”, recunosc: eram destul de pe lângă subiect. Hei, nu dați prea tare cu hate, uneori mai pierzi și trenuri culturale, nu doar ediții de Eurovision.
Curiozitatea, însă, s-a activat. Am început să caut, să ascult, să pun cap la cap traseul ei de la „Vocea României” până la scena de la Viena, iar piesa care inițial părea doar un titlu provocator a început să-și arate miza. Așa s-a redeschis, pentru mine, firul unei povești mai vechi: de la „Dincolo de nori” până la „Choke Me”, România la Eurovision a fost mereu prinsă între dorința de a fi memorabilă și riscul de a nu fi pe placul tuturor.
„Choke Me”, piesa care a readus România în finala Eurovision după doi ani de absență, a fost una dintre cele mai discutate propuneri ale ediției de la Viena. Alexandra Căpitănescu a încheiat concursul pe locul 3, cu 296 de puncte, după un salt spectaculos produs de votul publicului, un rezultat istoric, dar și un caz de studiu despre diferența dintre impact scenic, risc artistic și acceptabilitate editorială.
De la „Vocea României” la Viena: traseul unei artiste care a pariat pe intensitate
Înainte ca „Choke Me” să devină piesa care a împărțit publicul Eurovision între entuziasm și reținere, Alexandra Căpitănescu era deja una dintre vocile tinere urmărite în România. Originară din Galați, artista avea 22 de ani în momentul selecției pentru Eurovision 2026 (pe 31 iulie va împlini 23 de ani – n.r.) și era studentă la Facultatea de Fizică din București, un detaliu biografic care a alimentat imaginea unei interprete aflate la intersecția dintre disciplină, rigoare și combustie emoțională. La 19 ani, Alexandra participa la „Vocea României”, unde avea să câștige ediția din 2023, după ce anterior apăruse și la „Românii au talent”, la 15 ani.
Momentul Eurovision a început, oficial, pe 4 martie 2026, când „Choke Me” a câștigat Selecția Națională. Potrivit Eurovision.com, 12 piese au intrat în finala românească, iar câștigătoarea a fost decisă de un juriu; Alexandra a primit 82 de puncte, după cinci note maxime de 12 și două note de 11, depășind „Dor” de HVNDS și „Bailando Solo” de Alejandro Zandes & Emil Rengle. Aceeași sursă consemna revenirea României în concurs după doi ani de absență și o prezenta pe Alexandra ca pe câștigătoarea „The Voice Romania” 2023, aflată la masterat în fizică și autoare a unui prim EP lansat în 2024.
Piesa fusese publicată oficial pe 13 februarie 2026 și era semnată de Alexandra Căpitănescu alături de Călin Grăjdan, Elvis Silitră și Ștefan Condrea, cu producție Grăjdan/Silitră, sub umbrela Universal Music Romania, potrivit AS. Muzical, „Choke Me” a fost descrisă drept o combinație de rock alternativ, electronică și nu-metal contemporan, cu o estetică întunecată și o interpretare construită mai mult pe tensiune decât pe confort radiofonic.
„Choke Me”: argumentele pro și contra unei piese care a forțat limitele
Argumentul pro este limpede: România a trimis la Viena o piesă cu identitate. Într-un concurs în care formulele pop sigure pot deveni interșanjabile, „Choke Me” a avut personalitate sonoră, o voce recognoscibilă și o miză scenică. Alexandra nu a mizat pe drăgălășenie, ci pe intensitate, iar publicul a răspuns. În finală, România a primit 232 de puncte din televot, suficient pentru a urca temporar pe primul loc în clasamentul general, înainte de a fi depășită de Israel și apoi de Bulgaria, câștigătoarea ediției din acest an.
Argumentul contra ține de ambiguitatea riscantă a titlului și a refrenului. „Choke Me” a fost criticată încă dinaintea concursului pentru presupusa normalizare a strangulării sexualizate. The Guardian preciza că activiste împotriva violenței sexuale au calificat piesa drept „periculoasă” și „imprudentă”, iar critica s-a concentrat pe repetarea expresiei „choke me” și pe versuri care pot fi citite literal.
Totuși, o lectură editorială corectă trebuie să păstreze proporțiile. Alexandra Căpitănescu a respins interpretarea literal-sexuală a piesei. În mai multe interviuri, artista a explicat că sensul piesei este metaforic: sufocare emoțională, presiune interioară, lupta cu îndoiala și nevoia de iubire de sine, nu glorificarea violenței.
De aici se naște și dilema. Ca piesă de concurs, „Choke Me” a funcționat: a produs memorie, a atras atenție, a generat vot și a dat României cel mai bun rezultat posibil în contextul unei ediții dominate de Bulgaria. Ca piesă de reprezentare națională, a fost mai vulnerabilă: titlul și anumite imagini lirice au cerut explicații suplimentare, iar la Eurovision, unde mesajul trebuie decodat în trei minute de milioane de telespectatori, nuanțele se pierd ușor.
Finala: puncte, podium și întrebarea dacă România merita mai mult
Finala Eurovision 2026 a fost câștigată de Bulgaria, cu DARA și „Bangaranga”, care a totalizat 516 puncte. Israelul, cu Noam Bettan și „Michelle”, s-a clasat pe locul 2, cu 343 de puncte, iar România a terminat pe locul 3, cu 296 de puncte. Eurovision.com consemnează că Bulgaria a câștigat atât votul juriilor, cu 204 puncte, cât și televotul, cu 312 puncte, fiind prima dată după aproape un deceniu când juriile și publicul au ales același câștigător.
După votul juriilor, România era pe locul 13 din 25, cu 64 de puncte. Voturile primite de la jurii au fost: Elveția – 1, Ucraina – 3, Luxemburg – 12, Azerbaidjan – 3, San Marino – 7, Israel – 4, Portugalia – 1, Suedia – 1, Polonia – 5, Grecia – 2, Cehia – 8, Danemarca – 1, Norvegia – 6, Italia – 5, Letonia – 2, Republica Moldova – 3. Jurii din 18 țări nu au acordat niciun punct României: Albania, Armenia, Australia, Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Lituania, Malta, Muntenegru, Serbia și Marea Britanie.
Publicul a schimbat complet povestea serii: România a primit 232 de puncte din televot, ajungând la 296 în total. Remarcăm dezechilibrul dintre susținerea publicului și cea a juriilor: punctele din televot au fost de peste trei ori mai multe decât cele acordate de specialiști, iar doar Luxemburg i-a oferit Alexandrei acel maximum de 12 puncte.
Podiumul spune, de fapt, trei povești diferite. Bulgaria a avut consens: juriu și public. Israel a strâns suficient sprijin pentru locul 2, într-o ediție marcată și de tensiuni politice și boicoturi. România a fost candidatul de impact popular, urcat spectaculos de telespectatori, dar frânat de juriile profesionale.
Merita Alexandra Căpitănescu mai mult decât locul 3? Artistic, se poate argumenta că da: dacă luăm televotul ca măsură a reacției directe, „Choke Me” a fost una dintre piesele serii și ar fi putut revendica măcar locul 2. Competitiv, însă, locul 3 pare rezultatul corect al compromisului Eurovision: o piesă cu forță de public, dar cu un risc de mesaj care a costat-o la jurii. Victoria Bulgariei a fost greu de contestat, pentru că „Bangaranga” a câștigat ambele componente ale votului. Pentru România, însă, podiumul nu e o consolare, ci o performanță majoră: Alexandra Căpitănescu a readus țara în centrul conversației Eurovision fără să se prezinte cu o piesă comodă.
România la Eurovision
1993: Dida Drăgan – „Nu pleca” / nu s-a calificat din preselecția „Kvalifikacija za Millstreet”
1994: Dan Bittman – „Dincolo de nori” / locul 21
1995: România nu a participat
1996: Monica Anghel & Sincron – „Rugă pentru pacea lumii” / nu s-a calificat din runda audio de preselecție
1997: România nu a participat
1998: Mălina Olinescu – „Eu cred” / locul 22
1999: România nu a participat
2000: Taxi – „The Moon” / locul 17
2001: România nu a participat
2002: Monica Anghel & Marcel Pavel – „Tell Me Why” / locul 9
2003: Nicola – „Don’t Break My Heart” / locul 10
2004: Sanda Ladoși – „I Admit” / locul 18
2005: Luminița Anghel & Sistem – „Let Me Try” / locul 3
2006: Mihai Trăistariu – „Tornerò” / locul 4
2007: Todomondo – „Liubi, Liubi, I Love You” / locul 13
2008: Nico & Vlad – „Pe-o margine de lume” / locul 20
2009: Elena – „The Balkan Girls” / locul 19
2010: Paula Seling & Ovi – „Playing with Fire” / locul 3
2011: Hotel FM – „Change” / locul 17
2012: Mandinga – „Zaleilah” / locul 12
2013: Cezar – „It’s My Life” / locul 13
2014: Paula Seling & Ovi – „Miracle” / locul 12
2015: Voltaj – „De la capăt / All Over Again” / locul 15
2016: România nu a participat
2017: Ilinca ft. Alex Florea – „Yodel It!” / locul 7
2018: The Humans – „Goodbye” / nu s-a calificat în finală
2019: Ester Peony – „On a Sunday” / nu s-a calificat în finală
2020: ROXEN – „Alcohol You” / concurs anulat
2021: ROXEN – „Amnesia” / nu s-a calificat în finală
2022: WRS – „Llámame” / locul 18
2023: Theodor Andrei – „D.G.T. (Off and On)” / nu s-a calificat în finală
2024: România nu a participat
2025: România nu a participat
2026: Alexandra Căpitănescu – „Choke Me” / locul 3
https://mariancaravan.ro/alexandra-capitanescu-podium-pentru-romania-la-eurovision/
Niciun mesaj momentan