Cristian Chivu a mai scris o pagină de istorie. După Scudetto-ul câștigat cu Inter, reșițeanul a ridicat și Cupa Italiei, confirmând un sezon care îl așază definitiv între marile nume ale fotbalului românesc și italian. Iar această performanță vine chiar în săptămâna în care CSM Reșița, clubul care l-a format, își sărbătorește centenarul.
De la tripla istorică din 2010 la dubla ca antrenor
Sunt momente în fotbal în care istoria pare că își caută singură oamenii potriviți pentru a se închide frumos. Cristian Chivu este, astăzi, unul dintre acei oameni.
După ce a câștigat matematic titlul în Serie A cu Inter, reșițeanul a ridicat și Cupa Italiei, transformând un sezon deja memorabil într-unul cu adevărat istoric. Interul lui Chivu nu a fost doar campioana Italiei, ci și echipa care a știut să ducă până la capăt încă o finală, încă o luptă, încă o seară mare în culorile nerazzurre.
Pentru Italia, este încă o confirmare a unui club care știe să trăiască la înălțime. Pentru România, este o performanță rară, uriașă, greu de pus în cuvinte fără să simți o urmă de emoție. Pentru Reșița, însă, este ceva mai mult. Este povestea unui copil plecat din Valea Domanului, format la CSM Reșița, care a ajuns să cucerească din nou Italia, de această dată de pe banca tehnică.
Mă gândesc inevitabil la anul 2010. La acea echipă fantastică a Interului, condusă de José Mourinho, care a realizat tripla istorică: campionat, Cupa Italiei și Liga Campionilor. Cristian Chivu era atunci pe teren, parte dintr-un grup intrat pentru totdeauna în memoria fotbalului european. Era fundașul elegant, discret, inteligent, omul care nu avea nevoie să strige pentru a impune respect.
Acum, peste ani, Chivu revine în centrul aceleiași povești. Nu ca jucător, ci ca antrenor. Nu cu ghetele în picioare, ci cu responsabilitatea deciziilor, cu presiunea băncii tehnice, cu greutatea unui club care nu trăiește din amintiri, ci cere trofee. Iar el le-a adus. Titlul în Serie A și Cupa Italiei.
Poate că tocmai aici stă frumusețea acestei performanțe. Chivu nu s-a întors la Inter doar ca un fost mare jucător. S-a întors ca un om crescut în cultura clubului, ca un antrenor format în liniște, ca un profesionist care a înțeles că respectul se câștigă în fiecare zi. Iar acum, după acest sezon, nimeni nu mai poate vorbi despre el doar la timpul trecut.
Cristian Chivu nu mai este doar campionul Europei din 2010. Nu mai este doar fostul căpitan al naționalei României, fostul fundaș de la Ajax, Roma și Inter. Este antrenorul care a cucerit Italia. Este românul care a reușit ceea ce părea, multă vreme, aproape imposibil pentru fotbalul nostru: să câștige la cel mai înalt nivel, într-un campionat uriaș, pe banca unui club uriaș.
Reșița, centenarul și onoarea care se întoarce acasă
Și, ca și cum fotbalul ar fi avut grijă să așeze simbolurile la locul lor, performanța lui Cristian Chivu vine chiar în săptămâna în care CSM Reșița își sărbătorește centenarul.
Nu cred că putea exista un cadou mai frumos pentru clubul care l-a format. CSM Reșița nu este doar un nume trecut în dreptul începuturilor sale. Este locul din care a plecat. Este terenul pe care s-au pus primele cărămizi ale caracterului său sportiv. Este orașul în care numele Chivu înseamnă fotbal, demnitate și memorie.
În astfel de zile, istoria locală nu mai pare mică. Dimpotrivă. Devine parte din istoria mare. Pentru că atunci când un copil format la Reșița ajunge să câștige titlul și Cupa Italiei cu Inter, când același om fusese parte din tripla istorică a nerazzurrilor în 2010, orașul are dreptul să simtă că a fost și el acolo. Într-un fel, discret, dar real, Reșița a fost pe San Siro. Reșița a fost în vestiar. Reșița a fost în fiecare pas al lui Cristian Chivu.
În 2006, Reșița l-a făcut Cetățean de Onoare. A fost un gest de recunoaștere pentru un fotbalist care dusese deja numele orașului pe marile stadioane ale Europei. Astăzi, acel titlu capătă o lumină nouă. Pentru că omul omagiat atunci nu s-a oprit. A continuat să crească, să se reinventeze, să rămână relevant într-o lume în care gloria de ieri nu garantează nimic pentru ziua de mâine.
Iar la începutul acestei săptămâni, într-o ședință a Consiliului Județean Caraș-Severin, a venit o nouă recunoaștere: Cristian Chivu a devenit Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin. Este o distincție firească, dar și profund simbolică. Pentru că Chivu nu aparține doar fotbalului românesc, nu aparține doar Interului, nu aparține doar Reșiței. Aparține și acestui județ care l-a dat lumii.
Mă gândesc la Mircea Chivu, la stadionul din Reșița care îi poartă numele, la copilul care a învățat devreme că fotbalul nu este doar bucurie, ci și durere, disciplină, sacrificiu. Mă gândesc la acel drum început acasă și ajuns, prin muncă și caracter, până în vârful Italiei.
De aceea, performanța lui Cristian Chivu nu trebuie citită doar în cheia trofeelor. Da, sunt acolo: Scudetto, Cupa Italiei, dubla internă ca antrenor, tripla istorică din 2010 ca jucător. Dar dincolo de palmares rămâne ceva mai puternic: continuitatea unui destin construit fără zgomot, fără gesturi mari, fără nevoia de a cere admirație.
Cristian Chivu și-a câștigat locul prin ceea ce a fost mereu: serios, elegant, tăcut, puternic.
În săptămâna centenarului CSM Reșița, copilul crescut de fotbalul reșițean a oferit orașului și județului o nouă imagine de pus în vitrină. Inter are încă un trofeu. Italia are încă o poveste nerazzurră. România are încă un motiv de mândrie. Iar Reșița are, din nou, toate motivele să spună că unul dintre ai ei a ajuns acolo unde puțini îndrăznesc să viseze.
https://mariancaravan.ro/chivu-scrie-istorie-in-italia-exact-cand-resita-isi-celebreaza-centenarul/
Niciun mesaj momentan