La trei ani după un accident care i-a schimbat radical viața, Anda Arghir vorbește din postura de campioană la para tir cu arcul și de sportivă de lot național. Nu vorbește despre ce a pierdut, ci despre ce construiește. Între recuperare și competiții, între scaun rulant și linia de tragere, Anda își redefinește zilnic ideea de performanță.
Pentru Anda Arghir, drumul spre sportul de performanță nu a început cu o pasiune din copilărie, ci cu un moment brutal din viața ei. Într-o zi obișnuită, în drum spre facultate, un copac s-a prăbușit peste ea. O întâmplare absurdă, care a dus la un diagnostic dur și la o viață ce a trebuit regândită din temelii: fractură de coloană, operații și scaun rulant.
De atunci, Anda Arghir trăiește între două „antrenamente”: recuperarea, ca să poată merge din nou, și tirul cu arcul, ca să-și reconstruiască încrederea. Nu se ascunde de ce i s-a întâmplat, dar nici nu se definește prin asta. Își face treaba, zi după zi, cu o precizie care nu se vede doar în țintă.
Scaunul rulant a devenit parte din realitatea zilnică, dar nu și din identitatea ei. Anda nu și-a construit discursul în jurul pierderii, ci în jurul adaptării. A înțeles rapid că nu poate controla ce i s-a întâmplat, dar poate controla ce face mai departe. Iar una dintre primele decizii a fost să încerce sportul, de care nu era complet străină, înainte de accident făcând dansuri sportive și dansuri moderne.
Sportul ca formă de reconstrucție
Până la para tir cu arcul, Anda a trecut prin mai multe discipline: judo adaptat, para powerlifting. A testat, a observat, a învățat, dintr-o nevoie clară de a înțelege ce i se potrivește cu adevărat, ce tip de efort, ce tip de ritm, ce tip de concentrare.
Tirul cu arcul a fost răspunsul. Un sport care cere control, repetiție, liniște și asumare. Doar sportivul, arcul și ținta. Exact cadrul de care avea nevoie. Se bucură de noua oportunitate și afirmă că s-a îndrăgostit de acest sport.
„Antrenorul (Gigi Pușcă – n.r.) îmi spune mereu: «E doar o săgeată ratată. Gândește-te la următoarea». Asta fac și în sport, și în viață”, povestește Anda Arghir.
Progresul a venit rapid, dar nu superficial. În 2025, la prima participare internațională, la European Para Archery Cup de la Roma, Anda și-a îmbunătățit recordul personal cu aproape 50 de puncte. A intrat în competiție cu emoții, a tras fiecare serie cu atenție, iar la final a ieșit cu un sentiment nou, acela că se află pe drumul corect.
Astăzi este campioană națională la para tir cu arcul, sportivă de lot și una dintre prezențele constante din competițiile interne. Rezultatele nu sunt doar promisiuni, ci cifre concrete: titluri naționale, podiumuri, clasări bune inclusiv în concursuri open, alături de sportivi fără dizabilități.
Două obiective, același sens
Pentru Anda, ideea de performanță nu se limitează la medalii. Vorbește deschis despre două „olimpiade” personale pentru care se antrenează simultan. Una este clară și asumată: Jocurile Paralimpice Los Angeles 2028. Cealaltă este recuperarea mersului.
Cele două nu se exclud. Dimpotrivă, se susțin. Recuperarea fizică îi oferă disciplină și răbdare, iar sportul îi oferă motivație și structură. Fiecare antrenament are dublu sens: pentru corp și pentru minte.
Palmaresul ei din 2025 confirmă acest echilibru: este campioană națională outdoor (individual și la echipe mixte), cîștigătoare de Cupa României, locul 3 în Cupa Federației (individual) și câștigătoare a aceleiași competiții la echipe mixte. De asemenea, are un loc 4 la Campionatul Național Open și a debutat pe plan internațional, la European Para Archery Cup (Roma), competiție la care și-a îmbunătățit recordul personal cu aproape 50 de puncte.
Anda nu vorbește despre limite. Nu își construiește discursul din comparații cu „viața de dinainte” și nu își cere locul prin compasiune. Își cere locul prin muncă, prin constanță și prin rezultate. Nu vrea să fie privită ca o excepție, ci ca un sportiv care își face treaba. „Persoanele cu dizabilități nu au nevoie de milă. Mila nu ajută cu nimic. Ne dorim să fim aplaudați pentru reușitele noastre, să fim promovați, sprijiniți și să fim un exemplu”, spunea Anda Arghir în decembrie 2025, la Palatul Elisabeta, la evenimentul dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.
Reinventarea Andei nu este spectaculoasă, ci consecventă. Se întâmplă în fiecare dimineață, la fiecare antrenament, la fiecare serie de săgeți. Nu din dorința de a demonstra ceva lumii, ci din nevoia simplă de a merge mai departe.
Și, poate, tocmai de aceea povestea Andei Arghir nu este despre accident. Este despre ce a urmat după. Despre cum, uneori, cea mai mare victorie nu este să atingi centrul țintei, de la 70 de metri, ci să ai curajul să mai tragi încă o dată. Cu zâmbetul pe buze.
https://mariancaravan.ro/o-viata-redefinita-prin-sport/
- Dacă deranjez, înseamnă că nu scriu degeaba
- INTERVIURILE MC | Horvath Tamas: „O fotografie puternică nu este doar despre un gest sau o fază surprinsă bine, ci despre ceea ce transmite mai departe”
- INTERVIURILE MC | Irina Giurgiu: „Succesul, astăzi, înseamnă să pot să-mi aleg proiectele fără să fiu constrânsă”
One response
Respect pentru Anda.