CSM Reșița a suferit sâmbătă, 2 mai, al treilea eșec consecutiv în play-out, 0-2 cu CSC 1599 Șelimbăr. După 1-2 acasă cu Concordia Chiajna și 0-2 în deplasare la CSC Dumbrăvița, a venit încă un eșec pe teren propriu, 0-2 cu CSC 1599 Șelimbăr.
De la speranțele unui sezon liniștit, poate chiar cu un plus de ambiție, CSM Reșița a ajuns să bifeze un final în care pare că joacă doar pentru a închide calendarul competițional. Nu scorurile în sine dor cel mai tare, ci felul în care au venit: fără reacție, fără nerv, fără sentimentul că cineva mai vrea să repare ceva.
E clar că jucătorii au intrat deja în vacanță, am mai spus-o și weekendul trecut, dar parcă e prea de tot. Nimeni nu mai pare conectat la fotbal, la spiritul rossoner nici nu are sens să spun, că pe ăla probabil cei mai mulți dintre ei nici nu l-au avut vreodată.
În fotbal, poți pierde meciuri. Poți avea zile proaste, lot subțire, absențe, presiune, ghinion. Dar ce nu prea poți vinde publicului este imaginea unei echipe care pare să fi tras deja cortina înainte ca sezonul să se fi terminat.
Nu sunt aici să emit verdicte, să spun cine e vinovat și ce se putea face pentru a se evita acest dezastru pe final de sezon. Clubul are o conducere, care îmi place să cred că va (re)analiza situația. Măsurile anunțate de club, cu reduceri de buget, se pare că mai degrabă i-au întărâtat pe cei ce poartă tricourile roș-negre decât să-i ambiționeze.
Iar asta nu înseamnă că totul trebuie aruncat la gunoi sau că trebuie căutați vinovați cu orice preț. Înseamnă doar că, atunci când porți tricoul Reșiței, ultimele etape nu pot fi tratate ca niște formalități. Mai ales într-un oraș care nu e străin de fotbal.
Un meci început prost și terminat în aceeași notă
Legat de meciul de azi, ce-ar mai fi de spus? Un gol luat rapid, în minutul 5, apoi, până la pauză, Dolghi s-a învârtit de două galbene și a ieșit de pe teren direct în… vacanță. A scăpat de deplasarea de la Tunari, din ultima etapă. Oricum, o deplasare fără miză, pentru că Reșița doar printr-un joc al rezultatelor își mai poate îndeplini obiectivul „second hand”, în timp ce ilfovenii sunt deja retrogradați în eșalonul terț.
Eliminarea lui Dolghi n-a fost doar un moment prost al meciului, ci aproape o fotografie a stării generale: nervi, lipsă de luciditate și un final de sezon dus mai degrabă din inerție decât din convingere.
Cam cenușie situația la CSM Reșița, cu două săptămâni înaintea Centenarului. Totuși, sper ca în două săptămâni să le mai treacă supărarea iubitorilor fotbalului și să vină la sărbătoarea de pe stadion.
Tocmai de aceea, Centenarul vine într-un moment delicat. Ar trebui să fie o sărbătoare, nu o încercare de a acoperi sub covor un final de sezon ratat. Iar cei care iubesc Reșița vor veni, probabil, nu pentru această echipă obosită de play-out, ci pentru ce înseamnă clubul dincolo de un vestiar, de un antrenor, de o conducere sau de un lot trecător.
Cam atât am avut de zis azi, că dacă mai scriu mult, îmi iau hate :))
https://mariancaravan.ro/din-esec-in-esec-csm-resita-si-finalul-cenusiu-de-sezon/
Niciun mesaj momentan