Mult a fost, puțin a rămas. Din cele 48 de echipe care au pornit la drum în Canada, Mexic și Statele Unite, numai patru mai pot atinge trofeul: Franța, Spania, Anglia și Argentina. Toate au fost campioane mondiale, toate sunt neînvinse la această ediție, dar numai două vor ajunge la New York–New Jersey Stadium, pe 19 iulie. Deasupra întregului tablou plutește silueta lui Lionel Messi: la 39 de ani, căpitanul Argentinei continuă să mute granițele posibilului și să viseze la o ultimă încoronare.
Careul de ași: patru campioane și nicio întâmplare
Este numai a treia oară în istoria Campionatului Mondial când toate cele patru semifinaliste sunt foste câștigătoare ale trofeului, după edițiile din 1970 și 1990. Franța are două titluri, Argentina trei, iar Spania și Anglia câte unul. Nu există, așadar, o intrusă în acest careu. Există doar patru echipe care cunosc greutatea aurului și care au ajuns aici pe drumuri foarte diferite.
Franța a trecut prin turneu ca un tren de mare viteză: șase victorii, fără prelungiri și doar două goluri primite. Spania a construit, pasă cu pas, cea mai rezistentă fortăreață a competiției. Anglia a supraviețuit prin forță mentală și prin explozia lui Jude Bellingham. Argentina a mers uneori pe marginea prăpastiei, dar de fiecare dată mâna (sau piciorul) lui Messi a găsit o treaptă invizibilă.
Cifrele confirmă imaginea: Franța are 16 goluri marcate și două primite, Spania 11-1, Anglia 13-6, iar Argentina 17-6. Francezii au fost cei mai dominanți, spaniolii cei mai ermetici, englezii și argentinienii cei mai încercați de dramatism.
Franța, o orchestră ofensivă care nu a avut nevoie de prelungiri
Franța lui Didier Deschamps a câștigat fiecare meci disputat. În faza grupelor a învins Senegal cu 3-1, Irakul cu 3-0 și Norvegia cu 4-1. Au urmat trei meciuri eliminatorii fără gol primit: 3-0 cu Suedia, 1-0 cu Paraguay și 2-0 cu Maroc.
„Les Bleus” nu au fost obligați niciodată să intre în prelungiri și nu au alergat după rezultat în fazele eliminatorii. Acest detaliu poate conta enorm într-o semifinală disputată în căldura din Texas. Franța ajunge mai puțin uzată decât Anglia sau Argentina și are probabil cea mai puternică bancă de rezerve din turneu.
Kylian Mbappé conduce atacul cu opt goluri, la egalitate cu Messi în fruntea clasamentului marcatorilor. Ousmane Dembélé a înscris de cinci ori, iar Michael Olise a devenit unul dintre principalii furnizori de pase decisive. Franța nu depinde de o singură zonă a terenului: poate lovi prin accelerările lui Mbappé, prin schimbările de ritm ale lui Dembélé, prin combinațiile lui Olise sau prin aparițiile mijlocașilor în careu.
Deschamps se află și în fața unei performanțe istorice. O victorie cu Spania ar trimite Franța în a treia finală mondială consecutivă, după titlul din 2018 și finala pierdută în 2022. Puține naționale au reușit să rămână atât de mult timp la etajul superior al fotbalului mondial.
Punctul vulnerabil? Franța nu a întâlnit încă o echipă capabilă să-i ascundă mingea pentru perioade lungi. În fața Spaniei, Mbappé și colegii săi vor trebui să accepte minute în care nu vor controla jocul. Răbdarea va conta aproape la fel de mult ca viteza.
Spania, fortăreața care știe să câștige și în ultimele minute
Spania a început turneul cu o surpriză, 0-0 cu Insula Capului Verde, dar nu a mai făcut niciun pas greșit. Au urmat 4-0 cu Arabia Saudită, 1-0 cu Uruguay, 3-0 cu Austria, 1-0 cu Portugalia și 2-1 cu Belgia.
Echipa lui Luis de la Fuente a primit un singur gol în șase partide. Reușita belgianului Charles De Ketelaere din sferturi a încheiat o serie de 649 de minute fără gol încasat de Spania la Campionatul Mondial. În plus, ibericii au ajuns la 36 de meciuri consecutive fără înfrângere, cea mai lungă asemenea serie din istoria naționalei.
Dacă Franța trăiește din avalanșă, Spania preferă picătura care sapă piatra. Rodri ordonează jocul, Fabián Ruiz și Pedri caută spațiile dintre linii, iar Lamine Yamal întinde apărarea adversă până când aceasta începe să crape. Nu este întotdeauna un fotbal spectaculos, dar este unul care obligă adversarul să alerge după minge și, în cele din urmă, după aer.
Mikel Merino a devenit omul minutelor târzii. Intrat de pe bancă, a marcat golul victoriei atât împotriva Portugaliei, cât și în minutul 88 al sfertului cu Belgia. A devenit primul fotbalist care înscrie golurile decisive în două meciuri eliminatorii diferite ale aceluiași Mondial, de fiecare dată ca rezervă.
Spania are însă numai 11 goluri, cu cinci mai puține decât Franța. Dacă va fi condusă, va trebui să iasă din ritmul controlat în care se simte confortabil. Întrebarea semifinalei este simplă și uriașă: poate cea mai bună defensivă să reziste celui mai complet atac?
Anglia, între „60 de ani de așteptare” și momentul lui Bellingham
Anglia a început cu un spectaculos 4-2 împotriva Croației, a remizat 0-0 cu Ghana și a încheiat grupa cu 2-0 în fața statului Panama. În fazele eliminatorii, fiecare meci a devenit o încercare de caracter: 2-1 cu RD Congo, 3-2 cu Mexic și 2-1 după prelungiri cu Norvegia.
Contra congolezilor, două goluri târzii ale lui Harry Kane au răsturnat partida. În fața Mexicului, englezii au rezistat inclusiv după eliminarea lui Jarell Quansah. Cu Norvegia, Jude Bellingham a marcat de două ori, inclusiv golul calificării din prelungiri.
Bellingham a înscris câte o „dublă” în optimile și sferturile de finală, devenind primul jucător de la Diego Maradona, în 1986, care marchează cel puțin două goluri în două meciuri eliminatorii consecutive la același Mondial. Atât el, cât și Harry Kane au câte șase reușite.
Forța Angliei este capacitatea de a rămâne în meci atunci când jocul nu funcționează. Thomas Tuchel nu a construit încă o mașinărie perfectă, dar a format o echipă greu de doborât. Kane poate coborî pentru a lega atacul, Bellingham atacă spațiul cu un simț extraordinar al momentului, iar jucătorii introduși de pe bancă au schimbat ritmul mai multor partide.
Există, totuși, și semnale de alarmă. Anglia a primit șase goluri, de șase ori mai multe decât Spania și de trei ori mai multe decât Franța. A fost condusă și forțată să consume enorm de multă energie în meciurile eliminatorii. Iar în fața Argentinei, fiecare eroare comisă în apropierea careului poate deveni o invitație adresată lui Messi.
O victorie ar duce Anglia în prima sa finală mondială după 1966. Din perspectiva fotbalului englez, nu este doar o semifinală, ci o întâlnire cu șase decenii de așteptare.
Argentina, campioana care refuză să cadă
Argentina a obținut maximum de puncte în grupă: 3-0 cu Algeria, 2-0 cu Austria și 3-1 cu Iordania. În fazele eliminatorii, drumul s-a îngustat dramatic: 3-2 după prelungiri cu Capul Verde, 3-2 cu Egipt, după ce campioana mondială a fost condusă cu 2-0, și 3-1 după prelungiri cu Elveția.
Argentina are șase victorii, dar ultimele trei au fost obținute cu multă suferință. Cabo Verde a împins-o în prelungiri, Egiptul a avut două goluri avans cu mai puțin de un sfert de oră înaintea finalului, iar Elveția a rezistat până în prelungiri, înainte ca Julián Álvarez și Lautaro Martínez să decidă calificarea.
Această fragilitate poate fi interpretată în două feluri. Pesimistul va spune că Argentina a oferit prea multe ocazii unor adversari inferiori valoric și că fundașii laterali pot fi atacați de viteza englezilor. Optimistul va observa că o campioană care trece prin asemenea furtuni devine foarte greu de speriat.
Echipa lui Lionel Scaloni are o memorie comună a marilor momente. Mulți dintre jucători au trecut prin finala din Qatar, prin lovituri de departajare și prin seri în care fiecare atingere cântărește o tonă. Aceasta este o formă de capital pe care statisticile nu o pot măsura complet.
Leo Messi, ultimul dans care refuză să se termine
La 39 de ani, Lionel Messi joacă al șaselea Campionat Mondial și are opt goluri la actuala ediție. A înscris de trei ori cu Algeria, de două ori cu Austria și câte o dată împotriva Iordaniei, statului Cabo Verde și Egiptului. Elveția a fost prima echipă care l-a împiedicat să marcheze, dar cornerul său a fost transformat de Alexis Mac Allister în golul de 1-0.
Cu 21 de goluri în carieră la turneele finale, Messi este cel mai prolific marcator din istoria Cupei Mondiale. Deține și reperul de zece pase decisive înregistrate la Mondiale începând din 1966. Cifrele nu mai descriu doar o formă bună; descriu rescrierea cărții recordurilor.
Messi nu mai joacă fiecare minut la intensitatea tinereții sale. Își selectează zonele și momentele. Uneori pare desprins de joc, plimbându-se printre mijlocași, până când mingea ajunge la el și geometria terenului se schimbă. Argentina nu-i cere să alerge cel mai mult, ci să vadă înaintea tuturor.
Semifinala va fi și primul meci al carierei sale împotriva Angliei. Un adversar care poartă amintirea lui Maradona, a „Mâinii lui Dumnezeu”, a golului secolului din 1986 și a unor dueluri aproape întotdeauna încărcate cu mai mult decât fotbal. Scaloni și Messi au insistat că întâlnirea trebuie păstrată în limite sportive, însă stadionul din Atlanta va avea, inevitabil, temperatura istoriei.
Pentru Leo, miza este limpede: două victorii l-ar transforma în primul căpitan care ridică două Cupe Mondiale consecutive după Cafu cu Brazilia, în 1994 și 2002, deși acesta nu a fost căpitan la primul titlu. Pentru Argentina, apărarea trofeului ar reprezenta prima dublă mondială consecutivă a unei naționale după Brazilia din 1958 și 1962.
Semifinalele: datele, orele și stadioanele
Franța – Spania se dispută marți, 14 iulie 2026, de la ora 22:00 în România (14:00, ora locală), pe Dallas Stadium din Arlington, Texas, arena cunoscută în mod obișnuit drept AT&T Stadium. Pentru francezi, partida vine chiar de Ziua Națională, ceea ce adaugă o panglică simbolică unei seri deja uriașe.
Anglia – Argentina are loc miercuri, 15 iulie 2026, tot de la ora 22:00 în România (15:00, ora locală), pe Atlanta Stadium, cunoscut drept Mercedes-Benz Stadium. Va fi prima confruntare dintre cele două naționale la un Mondial după victoria Angliei cu 1-0 din 2002.
Finala se joacă duminică, 19 iulie, de la ora 22:00, ora României, pe New York–New Jersey Stadium din East Rutherford, arena MetLife în afara competiției.
Ce spun predicțiile și cine ajunge în finală
Supercomputerul Opta a simulat de 25.000 de ori finalul competiției. Franța s-a calificat în finală în 57,7% dintre simulări, față de 42,3% pentru Spania. În cealaltă semifinală, diferența este aproape inexistentă: Anglia are 50,9%, iar Argentina 49,1%. La câștigarea trofeului, ordinea modelului este Franța – 34%, Spania – 23,4%, Anglia – 21,9% și Argentina – 20,6%.
Pronostic: Franța – Spania 2-1
Spania va ține mingea și va încerca să transforme partida într-un exercițiu de răbdare. Franța va accepta probabil perioadele fără posesie, așteptând spațiul lăsat în spatele fundașilor laterali. Diferența poate veni din varietatea ofensivă și din banca franceză.
Spania are armele necesare pentru a înscrie, iar Lamine Yamal poate pune probleme în duelurile individuale. Totuși, Mbappé, Dembélé și Olise oferă prea multe tipuri diferite de amenințare. Pronosticul este o calificare a Franței, 2-1, posibil decisă în partea a doua a meciului.
Pronostic: Anglia – Argentina 1-2 după prelungiri
Modelul Opta acordă Angliei un avantaj infim, justificat prin forma lui Bellingham, forța lui Kane și vulnerabilitățile defensive arătate de Argentina. Totuși, într-un meci care poate trece de minutul 90, experiența campioanei și calmul ei în situații-limită pot deveni decisive.
Anglia are mijloacele să conducă și chiar să domine anumite perioade. Dar Argentina a câștigat 11 dintre cele 13 partide mondiale ajunse în prelungiri, incluzând aici și calificările obținute la loviturile de departajare. Iar Messi nu trebuie să controleze întreaga partidă; îi este suficientă o lovitură liberă, o pasă printre linii sau o secundă în care adversarii îl privesc în loc să-l urmărească. Pronosticul este Argentina, 2-1 după prelungiri.
Așadar, da: există o șansă reală ca finala din Qatar să fie reeditată. Pronosticul pentru 19 iulie este Franța – Argentina, cu Mbappé și Messi din nou față în față, la patru ani după acel 3-3 incandescent câștigat de sud-americani la loviturile de departajare.
Franța ar primi ocazia revanșei. Argentina ar încerca să transforme ultimul dans al lui Messi într-un bis. Între ele s-ar afla 90 de minute, poate 120, poate și penalty-uri, și o întrebare care ar ține lumea trează: poate istoria să se repete atunci când toată lumea știe deja cât de frumoasă și de crudă a fost prima versiune?
https://mariancaravan.ro/mondialul-celor-patru-coroane-messi-mbappe-bellingham-si-yamal-la-un-pas-de-finala-din-19-iulie/
Lionel Messi, desemnat de AIPS cel mai valoros jucător al Cupei Mondiale 2026
Franța – Anglia 4-6, în finala mică de la CM 2026: Saka, hat-trick într-un meci nebun. Mbappé a ajuns la 22 de goluri mondiale
- Două victorii, o toaletă și mult prea multe osanale. Eu încă aștept motive serioase de entuziasm
- Gertrude Ederle, prima femeie care a traversat Canalul Mânecii. 100 de ani de la înotul care a schimbat istoria
- Nicu Negru, din nou la CSM București. Reșițeanul deschide un nou capitol după opt ani și 19 trofee cu Dinamo
Niciun mesaj momentan