Dinamo București a suferit joi seara una dintre acele înfrângeri care nu pot fi explicate doar prin valoarea adversarului. Barcelona s-a impus cu 36-22, după 20-11 la pauză, într-un meci în care diferența dintre cele două echipe s-a văzut aproape la fiecare indicator statistic: 72% la aruncări pentru catalani, față de 47% pentru Dinamo, 42% procentaj al paradelor pentru Sergey Hernández, față de numai 20% pentru portarii campioanei României.
După patru etape, Dinamo a strâns un singur punct în Grupa E, iar prestația de joi a fost imaginea unei echipe aflate foarte departe de formația care, nu cu mult timp în urmă, făcea din meciurile de Champions League unele dintre marile seri ale handbalului bucureștean.
Scorul de 22-36 este sever, dar nu nedrept. Barcelona nu a avut nevoie de un meci extraordinar pentru a domina categoric la București, ci doar de precizie, disciplină și continuitate. Dinamo nu a reușit să-i ofere adversarei nici măcar o perioadă suficient de lungă de disconfort, iar cei 4.250 de spectatori consemnați de raportul oficial EHF au asistat la o partidă în care tensiunea specifică unei seri de Liga Campionilor aproape că a lipsit.
Atmosfera din Sala Polivalentă a părut, de altfel, în ton cu evoluția echipei. Publicul dinamovist, de obicei capabil să transforme meciurile europene într-o presiune suplimentară pentru adversar, a fost neobișnuit de apatic. Poate și pentru că Barcelona a tăiat repede orice urmă de speranță, poate și pentru că actuala Dinamo transmite tot mai puțin din energia, agresivitatea și personalitatea echipei care în sezoanele trecute putea pune probleme oricărui adversar important.
47% contra 72%: diferența care explică aproape totul
Cea mai dură comparație se găsește în eficiența ofensivă. Dinamo a marcat 22 de goluri din 47 de aruncări, adică doar 47%, în timp ce Barcelona a înscris de 36 de ori din 50 de încercări, pentru un impresionant 72%. Diferența nu s-a redus nici măcar după pauză. Bucureștenii au coborât de la 52% în prima repriză la numai 42% în partea secundă, în timp ce Barça a rămas la 70%, după 74% înainte de pauză.
Și mai relevant este locul din care au venit aruncările. Dinamo a avut numai 10 goluri din 27 de încercări de la 9 metri, adică aproximativ 37%, în timp ce Barcelona a înscris 11 din 20 de la distanță. De la 6 metri, echipa lui Paulo Pereira a avut 9/14, în vreme ce adversara a terminat cu 19/24. La extreme, Dinamo a avut 2/4, Barcelona 2/2.
Aici se află una dintre marile probleme ale jocului dinamovist: prea multe atacuri terminate prin aruncări dificile, cu procentaje mici, și prea puțină capacitate de a produce constant situații clare de finalizare. Când adversarul ajunge la aproape 80% de la 6 metri, iar tu rămâi sub 40% la 9 metri, meciul devine foarte greu de ținut în echilibru indiferent de alte detalii tactice.
Nici individual lucrurile nu arată mai bine. Andrei Buzle a fost unul dintre principalii finalizatori, dar a terminat cu 4 goluri din 10 aruncări. Branko Vujovic a avut 2/6, Andrej Pergel 1/5, iar Haniel Langaro 1/4. Miguel Martins a fost ceva mai eficient, cu 4/7, în timp ce Lan Grbic a înscris de trei ori din patru încercări. Barcelona a răspuns cu Timothey N’Guessan – 6/7, Ian Barrufet – 5/5, Ludovic Fabregas – 4/5 și Daniel Fernández – 3/3.
Nu vorbim, așadar, doar despre o diferență de valoare individuală, ci și despre una uriașă de calitate a execuției.
Hernández, 16 parade. Dinamo, doar nouă
Dacă atacul explică o mare parte din diferență, duelul portarilor o face și mai clară. Sergey Hernández a avut 16 intervenții la 38 de aruncări pe poartă, 42%, un procentaj excelent. De partea cealaltă, Ionuț Iancu și Samir Bellahcene au adunat împreună numai nouă parade, cu un procentaj colectiv de 20%. Iancu a terminat cu 7/33, Bellahcene cu 2/9. Diferența de 22 de puncte procentuale între porți este enormă la acest nivel.
Mai grav pentru Dinamo este faptul că toate cele 45 de aruncări pe poartă ale Barcelonei au fost cadrate, în timp ce formația bucureșteană a trimis pe spațiul porții 38 dintre cele 47 de încercări. Spaniolii au avut doar nouă aruncări oprite de portari și alte câteva blocate de apărare sau bară, ceea ce arată cât de puțin a reușit defensiva dinamovistă să altereze calitatea finalizărilor adverse.
Barcelona nu a câștigat prin contraatac, statisticile oficiale consemnează zero goluri de fast-break pentru ambele echipe. Acest detaliu face rezultatul chiar mai apăsător. Dinamo nu a fost pur și simplu pedepsită pentru mingi pierdute și retrageri defensive lente, ci a fost dominată în principal în jocul pozițional. Barça a construit, a găsit spațiile și a finalizat cu o precizie pe care apărarea gazdelor nu a reușit aproape niciodată să o deranjeze suficient.
Dinamo a avut 11 mingi pierdute, Barcelona 10. A fost, practic, egalitate la acest capitol. Numai că, atunci când posesia se încheia cu aruncare, diferența de calitate devenea uriașă.
Barcelona nu a avut nevoie nici măcar de un timeout
Felul în care s-a rupt meciul spune la fel de mult ca statistica. Dinamo era încă în apropiere la 7-10 în minutul 19, după golul lui Andraž Makuc. Au urmat însă cinci goluri consecutive ale Barcelonei, pentru 7-15, iar prima repriză s-a încheiat la 11-20.
După pauză nu a existat reacția pe care o asemenea echipă ar trebui să o aibă în propria sală. La 37:25 era deja 13-24, iar patru minute și jumătate mai târziu Barcelona ajunsese la 28-13. Între golul lui Buzle pentru 13-24 și reușita lui Martins pentru 14-28, catalanii au mai produs o serie de patru goluri fără răspuns. Meciul era închis cu aproape 20 de minute înainte de final.
Totuși, cea mai sugestivă statistică a serii nu apare în dreptul golurilor sau al paradelor portarilor. Barcelona nu a solicitat niciun timeout. Antonio Carlos Ortega nu a simțit nevoia să oprească meciul nici măcar o dată. Dinamo le-a folosit pe toate trei, la minutele 16:50, 37:06 și 51:24.
Este un detaliu aproape simbolic. O echipă încerca permanent să găsească soluții pentru a opri căderea, cealaltă controla partida fără să fie obligată să intervină major asupra cursului ei.
Dinamo a avut inclusiv trei eliminări de două minute, față de două pentru Barcelona, iar jocul în superioritate nu a produs aproape nimic: un singur gol în astfel de situații, față de patru ale oaspeților. Nici de la 7 metri lucrurile nu au funcționat perfect, cu o singură transformare din două aruncări, în timp ce Barcelona a încheiat cu 3/3.
Un punct în patru etape și o echipă care nu mai seamănă cu Dinamo europeană din ultimii ani
Problema acestui 22-36 nu este faptul că adversara s-a numit Barcelona. În fața unei asemenea echipe poți pierde fără ca rezultatul să provoace o criză de identitate. Problema este cum a pierdut Dinamo: fără să pună adversara sub presiune, fără să găsească perioade consistente de joc bun și fără să transmită senzația că poate schimba cursul partidei.
Aceasta este diferența cea mai mare față de Dinamo care, în anii precedenți, construise o reputație europeană serioasă. Echipe puternice veneau la București știind că le așteaptă o sală ostilă și o formație agresivă, capabilă să ducă meciul într-o zonă de disconfort. Actuala Dinamo pare o palidă umbră a acelei echipe. Nu doar rezultatele sunt diferite, ci și limbajul corporal, consistența defensivă, calitatea atacului și, poate cel mai îngrijorător, capacitatea de reacție atunci când adversarul se desprinde.
După patru etape, un singur punct este un bilanț mult prea modest pentru pretențiile unui club care și-a construit proiectul în jurul participării la nivelul cel mai înalt al handbalului european. Iar acel punct nu poate ascunde realitatea unei seri în care Barcelona a fost superioară aproape în toate capitolele importante.
Publicul a simțit-o, probabil, înainte ca tabela să o confirme definitiv. Sala Polivalentă a avut spectatori, dar a avut prea puțin din energia marilor seri europene. Atmosfera a fost grea, aproape resemnată, iar în multe momente jocul de pe teren și reacția tribunelor s-au alimentat reciproc într-o apatie neobișnuită pentru un meci european al lui Dinamo.
În actualul context, continuitatea în EHF European League devine miza continentală pe care „Dulăii” trebuie să o păstreze. Dar și acolo va fi nevoie de cu totul altă consistență. Un atac care termină la 47%, cu principalii aruncători la 20, 33 sau 40%, o poartă la 20% și o apărare care permite adversarului să finalizeze cu 72% sunt cifre incompatibile cu ambițiile unui club care vrea să rămână relevant în Europa.
Barcelona a arătat joi seara cât de înalt este etalonul. Dinamo a arătat, poate mai clar decât în orice alt meci din acest început de sezon european, cât de mare a devenit distanța până la el.
Credit foto: Mihai Neacșu / CS Dinamo
Acest articol este protejat de legislația privind drepturile de autor și aparține Marian Cărăvan - jurnalist sportiv, analize, știri și comentarii. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol .


