Cristian Chivu a devenit, în această seară, primul antrenor român care câștigă titlul în Top 5 campionate din Europa. Inter a învins Parma cu 2-0 și a cucerit matematic Scudetto cu trei etape înainte de final. Pentru Italia, este încă o seară de glorie nerazzurră.
Pentru România, este o pagină de istorie. Pentru Reșița, orașul care l-a făcut Cetățean de Onoare încă din 2006, este confirmarea unei iubiri care nu s-a rupt niciodată. Poate, doar, în mintea detractorilor.
Din Valea Domanului la Amsterdam, Roma și Milano
L-am văzut pe Cristi Chivu la începuturi. Nu pe marile stadioane ale Europei, nu sub luminile Ligii Campionilor, nu în fața tribunelor imense de pe San Siro, ci acasă, la Reșița. Acolo unde fotbalul avea alt iz, altă apropiere.
Acolo unde tribuna era mai aproape de sufletul jucătorului decât de gazon. Acolo unde un copil începea să arate că destinul lui nu avea să încapă între dealurile Reșiței.
Pentru mine, Cristi Chivu n-a fost niciodată doar fundașul elegant de la Ajax, Roma și Inter. N-a fost doar căpitanul naționalei, omul cu banderolă, omul cu alură de lider tăcut. Înainte de toate, a fost băiatul din Reșița. Băiatul lui Mircea Chivu. Copilul crescut de un tată care a iubit fotbalul și care i-a lăsat, poate mai mult decât orice, disciplina, demnitatea și obligația de a nu renunța.
Drumul lui a început la CSM Reșița, a continuat la Universitatea Craiova, apoi, la doar 19 ani, s-a deschis spre Europa mare, la Ajax Amsterdam. Acolo, într-un club care nu oferă nimănui statut fără merit, Cristi a crescut, s-a impus, a devenit căpitan. Apoi au venit Roma și Inter, iar cu Inter avea să atingă vârful carierei de fotbalist: Liga Campionilor câștigată în 2010, într-o echipă istorică, una dintre cele mai puternice din memoria recentă a fotbalului european.
Dar înainte de toate trofeele, înainte de marile seri europene, înainte de casca purtată ca o armură după accidentarea cumplită de la cap, a fost o zi care explică, poate, mai mult decât orice, cine este Cristian Chivu.
1 aprilie 1998. CSM Reșița – Ceahlăul, 5-1. În acea zi, Cristi avea doar 17 ani. Tatăl său, Mircea Chivu, era pe moarte. A ajuns să-l vadă, a plâns când și-a văzut tatăl stingându-se, s-a întors la echipă și a intrat pe teren. A jucat. A marcat. Reșița a câștigat, dar dincolo de scor a rămas imaginea unui adolescent care își purta durerea fără s-o strige. Un gol cu sufletul sfâșiat. Un gol care a fost, în același timp, rămas-bun și promisiune.
De aceea, când vorbim astăzi despre Chivu campion al Italiei ca antrenor, nu vorbim doar despre tactică, lot, puncte și clasament. Vorbim despre un destin care s-a construit din caracter. Despre un om care a știut să transforme suferința în forță și tăcerea în autoritate.
Primul antrenor român care triumfă în Top 5 campionate
În această seară, Inter a învins Parma cu 2-0 și a câștigat matematic titlul în Serie A cu trei etape înainte de final. San Siro a sărbătorit încă un Scudetto, iar Italia a aplaudat o echipă care și-a dus cursa până la capăt. Dar pentru noi, pentru fotbalul românesc, seara aceasta are o greutate specială: Cristian Chivu este primul antrenor român care triumfă într-un campionat din Top 5 al Europei. E o bornă pe care nu credeam că o vom atinge.
Iar performanța lui Chivu nu se oprește aici. Pentru el, este primul titlu cucerit în cariera de antrenor, dar și un succes care îl așază deja într-un loc aparte în istoria campionatului italian. Românul devine primul antrenor străin care câștigă Serie A după o pauză de 16 ani. Ultimul fusese José Mourinho, tot pe banca Interului, în sezonul 2009-2010, atunci când în teren, printre campionii nerazzurri, se afla chiar Cristian Chivu. Cercul istoriei se închide aproape perfect: fostul fundaș al marii echipe a lui Mourinho ajunge, peste ani, să ducă Interul spre titlu din postura de antrenor.
Mai mult, potrivit Tuttomercatoweb, Chivu devine abia al doilea om din istoria clubului care câștigă Scudetto cu Inter atât ca jucător, cât și ca antrenor. Înaintea lui reușise acest lucru doar Armando Castellazzi, campion pe teren în 1930 și apoi campion ca tehnician în 1938. Între aceste două repere, numele lui Cristian Chivu capătă o greutate specială: nu mai este doar o poveste românească frumoasă, ci una dintre poveștile rare ale fotbalului italian.
România a avut fotbaliști uriași, a avut antrenori respectați, a avut generații care au făcut lumea să întoarcă privirea spre noi. Dar un titlu de campion într-un mare campionat al Europei, într-o ligă precum Serie A, pe banca lui Inter Milano, nu mai avusese niciodată un nume românesc. Acum îl are. Și numele acela este Cristian Chivu.
Poate că tocmai de aceea emoția este atât de mare. Pentru că Chivu nu a fost niciodată omul care să-și ceară locul în lumină. Și l-a câștigat. Ca jucător, a făcut-o prin eleganță, inteligență și curaj. Ca antrenor, a făcut-o prin răbdare, muncă și continuitate. După retragere, a rămas aproape de Inter, a lucrat în sectorul juvenil, a crescut antrenor în liniște, apoi a ajuns la seniori. Nimic n-a venit ca un cadou. Totul a fost câștigat pas cu pas.
Cetățean de Onoare al Reșiței
Și aici se întoarce, inevitabil, povestea spre Reșița.
În 2006, orașul natal l-a făcut Cetățean de Onoare. Era felul Reșiței de a-i spune: „Știm de unde ai plecat. Știm ce ai dus cu tine. Știm că, prin tine, școala noastră de fotbal a fost văzută și respectată.” Primăria Reșița consemnează acordarea titlului pentru rezultatele care au dus la recunoașterea școlii de fotbal reșițene pe plan național și internațional.
Astăzi, acel titlu pare și mai încărcat de sens. Cetățeanul de Onoare al Reșiței a cucerit Italia. Copilul din Valea Domanului a ajuns pe tronul Serie A. Copilul care marca într-o zi de doliu a devenit antrenorul care a scris istorie pentru o țară întreagă.
Mă gândesc la Mircea Chivu. La stadionul din Reșița care îi poartă numele. La copilul care a plecat de acolo și care, într-un fel, nu a plecat niciodată. Pentru că există oameni care duc orașul natal în pașaport și oameni care îl duc în felul în care merg, în felul în care tac, în felul în care câștigă și în felul în care se exprimă. Cristi Chivu l-a dus mereu în inimă.
În seara aceasta, Inter are un nou Scudetto. Italia are o nouă campioană. România are o premieră istorică. Iar Reșița are motiv să privească spre Milano cu ochii în lacrimi. De bucurie.
https://mariancaravan.ro/cristian-chivu-resiteanul-care-a-cucerit-italia/
Niciun mesaj momentan