Pentru mai bine de o oră, semifinala de la Atlanta a semănat cu o partidă în care teama de greșeală era mai puternică decât dorința de victorie. Anglia a deschis scorul prin Anthony Gordon și s-a apropiat la câteva minute de prima sa finală mondială după 1966. Apoi s-a retras, Argentina a împins jocul spre careul lui Jordan Pickford, iar Lionel Messi a găsit două pase decisive. Enzo Fernández și Lautaro Martínez au întors rezultatul la 2-1, trimițând campioana mondială în finala cu Spania.
O repriză de luptă, fără niciun șut pe poartă
Semifinala a început sub semnul unei rivalități vechi, într-o atmosferă încărcată de istorie și de zgomotul suporterilor argentinieni. Dincolo de tribune, însă, primele 45 de minute au avut mai multă tensiune decât fotbal.
Anglia și Argentina au comis împreună 19 faulturi în prima repriză și nu au trimis niciun șut pe spațiul porții. A fost primul meci de Campionat Mondial înregistrat de Opta, începând din 1966, în care nu s-a tras deloc în primele 30 de minute. Valoarea cumulată a ocaziilor din prima parte a fost de numai 0,08 goluri așteptate, cea mai mică într-o repriză întâi a unui meci eliminatoriu mondial din intervalul analizat.
Nu era o partidă lipsită de intensitate. Dimpotrivă. Jude Bellingham și Messi au fost urmăriți agresiv, duelurile au fragmentat jocul, iar arbitrul Ismail Elfath a intervenit repetat pentru a calma spiritele. Mingea circula, dar rareori ajungea într-un loc din care putea răni.
Echilibrul s-a rupt în minutul 55. Declan Rice a recuperat și a deschis jocul spre Morgan Rogers, iar centrarea acestuia a fost împinsă în plasă de Anthony Gordon. Pentru câteva clipe, Anglia a putut vedea finala. Nu foarte departe, ci chiar în fața ei. Problema a fost ceea ce a făcut după ce a văzut-o.
64% posesie, 590 de pase și un teren care s-a înclinat spre poarta Angliei
Pe întreaga durată a partidei, Argentina a avut 64% posesie, față de 36% pentru Anglia. Sud-americanii au încheiat cu 590 de pase, în timp ce englezii au avut numai 324. Diferența nu a fost doar una de volum, ci și de teritoriu: Argentina a consemnat 230 de acțiuni în treimea ofensivă, dintre care 198 reușite, în vreme ce Anglia a avut 92, cu 60 reușite.
Categoria generică „număr de atacuri” nu are o definiție unitară, recunoscută de FIFA, iar diferiții furnizori pot afișa valori distincte. Din acest motiv, acțiunile în treimea finală reprezintă indicatorul mai transparent: 230-92 pentru Argentina. Este diferența dintre o echipă care a împins constant jocul spre poarta adversă și una care, după ce a preluat conducerea, a început să-și micșoreze singură terenul.
Raportul șuturilor a fost 15-5 pentru Argentina, iar cel al execuțiilor pe spațiul porții, 5-2. Campioana mondială a avut trei ocazii mari, Anglia una, și a obținut șase lovituri de colț, față de una singură a adversarei. Argentinienii au încercat și 19 centrări, dintre care șase precise; englezii au avut 15 centrări și numai trei reușite.
Cifra care explică cel mai bine semifinala apare însă după golul lui Gordon. Argentina avusese cinci șuturi până în minutul 55. Din acel moment a mai tras de zece ori. Între golul Angliei și reușita decisivă a lui Lautaro Martínez, din minutul 90+2, echipa lui Lionel Scaloni a avut o posesie de 88%, lăsându-i Angliei doar 12%.
Thomas Tuchel a încercat să conserve avantajul prin introducerea unor jucători defensivi și prin trecerea la o linie de cinci fundași. Gordon a fost înlocuit cu Ezri Konsa, iar spre final au intrat și Dan Burn și Nico O’Reilly. Mutările au ridicat un zid în jurul careului, dar au eliminat aproape complet posibilitatea unei contraofensive engleze. Argentina a primit mingea, terenul și permisiunea de a reveni.
Pickford a amânat deznodământul prin trei intervenții, Mac Allister a lovit de două ori barele, iar presiunea a devenit continuă. Egalarea din minutul 85 nu a venit împotriva cursului jocului, ci ca rezultat al unei perioade în care Anglia abia mai reușea să iasă din propria jumătate. Enzo Fernández a finalizat pasa lui Messi cu un șut plasat, din afara careului. Șapte minute mai târziu, Messi a recuperat atacul după a doua bară a lui Mac Allister și a trimis centrarea din care Lautaro Martínez a înscris cu capul.
Atingerile care au contat: 28-7 în careul advers
Furnizorii publici de statistici consultați nu afișează un total oficial, agregat, al tuturor atingerilor de balon pentru fiecare echipă. Un asemenea număr nu trebuie calculat aproximativ sau completat prin presupuneri.
Indicatorul verificabil și comparabil este cel al atingerilor în careul advers: Argentina a avut 28, iar Anglia numai 7. Diferența completează imaginea posesiei. Sud-americanii nu au pasat doar lateral sau în zone lipsite de pericol, ci au ajuns de patru ori mai des cu mingea în suprafața de pedeapsă adversă.
Cele șapte atingeri ale Angliei în careul lui Emiliano Martínez arată cât de rar a reușit echipa lui Tuchel să transforme recuperările în acțiuni complete. Golul lui Gordon a fost o combinație excelentă, dar a rămas aproape singurul moment în care englezii au desfăcut apărarea argentiniană printr-o succesiune rapidă de pase.
După 1-0, Anglia nu a mai construit în jurul avantajului, ci s-a agățat de el. Iar un avantaj apărat timp de aproape 40 de minute fără minge, fără ieșiri și fără amenințare la poarta adversă se transformă, inevitabil, într-o invitație.
Messi: 94 de atingeri și 54 de pase încercate pentru două momente decisive
Lionel Messi nu a dominat semifinala de la primul până la ultimul minut. În prima repriză a fost prins într-un joc fragmentat, cu spații puține și marcaj apropiat. Dar influența sa nu poate fi măsurată numai prin minutele în care Argentina a părut blocată.
Căpitanul a avut 94 de atingeri ale mingii, cel mai ridicat total din echipa Argentinei. A încercat 54 de pase și a completat 43, ceea ce înseamnă o precizie de aproximativ 79,6%. A oferit două pase decisive, a creat patru ocazii prin pase-cheie și două situații considerate ocazii mari. Din cele nouă centrări încercate de el, trei și-au găsit ținta.
Cele 94 de atingeri nu descriu un fotbalist care a așteptat izolat lângă careu. Messi a coborât, a schimbat zona și a încercat să găsească fisura din blocul englez. A avut nevoie de timp pentru a o vedea. Când Anglia s-a retras complet, fisura a apărut.
Prima pasă decisivă a venit după o lovitură de colț executată scurt: Messi a atras apărarea și i-a așezat mingea lui Enzo Fernández. A doua a fost o centrare ridicată din partea dreaptă, trimisă exact în zona în care Lautaro Martínez scăpase de marcaj. În statistică sunt două assisturi. În povestea meciului sunt două uși deschise într-un zid care părea să mai reziste câteva minute.
Messi a ajuns astfel la 12 pase decisive în istoria participărilor sale la Campionatul Mondial, dintre care zece în fazele eliminatorii. Potrivit Opta, niciun alt jucător din perioada pentru care există date complete nu are mai mult de opt assisturi la turneele finale. El a ajuns, de asemenea, la 11 apariții mondiale consecutive în care a marcat sau a oferit o pasă decisivă.
Anglia a avut avantajul. Argentina a avut meciul
Rezultatul de 2-1 poate sugera o semifinală decisă de două momente de inspirație târzie. Cifrele descriu însă o superioritate argentiniană tot mai clară: 64%-36% la posesie, 590-324 la pase, 15-5 la șuturi, 5-2 la execuții pe poartă, 28-7 la atingeri în careul advers și 230-92 la acțiuni în ultima treime.
Anglia a fost la cinci minute de calificare, dar distanța temporală nu trebuie confundată cu echilibrul jocului. După golul lui Gordon, echipa lui Tuchel a cedat controlul și a acceptat să joace aproape exclusiv în jurul propriului careu. Argentina a avut răbdare, rezervele lui Scaloni au schimbat ritmul, iar Messi a transformat posesia în pase decisive.
La final, jucătorii englezi au rămas nemișcați pe gazon, în timp ce tribuna argentiniană cânta. Anglia pierduse din nou o semifinală mondială după ce deschisese scorul, așa cum se întâmplase și cu Croația în 2018. Argentina ajunge pentru a șaptea oară în finală și va încerca, împotriva Spaniei, să devină prima națională care își apără titlul mondial după Brazilia din 1962.
Argentina nu a câștigat pentru că a ținut pur și simplu mai mult mingea. A câștigat pentru că, atunci când timpul s-a subțiat și presiunea a crescut, a știut ce să facă cu ea. Iar mingea, de 94 de ori, a trecut și pe la Messi.
https://mariancaravan.ro/argentina-a-avut-mingea-iar-messi-a-avut-ultimul-cuvant-cifrele-unei-semifinale-scapate-de-anglia-printre-degete/
Lionel Messi, desemnat de AIPS cel mai valoros jucător al Cupei Mondiale 2026
Franța – Anglia 4-6, în finala mică de la CM 2026: Saka, hat-trick într-un meci nebun. Mbappé a ajuns la 22 de goluri mondiale
- Două victorii, o toaletă și mult prea multe osanale. Eu încă aștept motive serioase de entuziasm
- Gertrude Ederle, prima femeie care a traversat Canalul Mânecii. 100 de ani de la înotul care a schimbat istoria
- Nicu Negru, din nou la CSM București. Reșițeanul deschide un nou capitol după opt ani și 19 trofee cu Dinamo
Niciun mesaj momentan